In primul rand, uitati postul anterior.A fost o zi de cacat.Nu imi pasa daca ma criticati pentru folosirea cuvintelor vulgare.Am nervi, draci, si poate..poate scrisul ma va calma, dar dupa cum ma stiu nu!.Ca sa cuprind esenta, defapt sa va da-ti seama, sa imi dau seama ce am vrut cu acest post, ar fi urmatoarea intrebare, retorica ca de obicei, pentru ca nu este neeaparata nevoie de un raspuns, bine ca nici nu exista…
“Eu mi-am pus sentimentele pe tava”(vorbind metaforic), si tu de ce pana penelor mele, nu ai nicio treaba?! Te doare in cur?! Pai lasa ca daca vrei… te fac eu sa te doara si mai tare.Si cotul pot sa ti-l ranesc daca stau sa ma gandesc.Pentru ca pot, si pentru ca sunt femeie, dragule.Spre deosebire de tine, adica ceea ce vreau sa spun este ca tu nu intelegi.N-ai experienta.Ok se invata.Ca nici eu nu am! dar am destula, incat sa “ma lupt” cu anumite situatii,zic.Eu inteleg ca suntem copii, ca “plm”.Dar oare avem noi 5 ani? Teoretic nu! si nici practic.Mi-ai luat mintile si nici nu stiu ce sa mai zic. Stii ca defapt ma framanta ca sunt chiar proasta uneori…
Si revenind la o intrebare simpla,oarecum.OARE IUBIREA EXISTA?ai trait-o, ai simtit-o , ai fost ranit/a? cum e ? e bine?e fun?ca cica se pretinde a fi.Pentru mine cuvantul/sentimenul asta intotdeauna a avut ceva de spuns, ceva de neuitat.Cum se pare ca a-ti vazut in posturile anterioare.Ma framanta, ma ucide, ma face sa ma simt bine… in procent de 0,1 %?Nu, glumesc,au fost si momente bune. Dar parca…nu mai conteaza .Ma bucur ca, intr-un fel sau altul, am iesit deocamdata bine din “shits like that”, bine dar cu “sechelele” derigoare, ca na..nu se putea fara 
si ca tre sa fi prea “bitchy” sa nu ai…sau poate sunt persoane care “ies” chiar bine si frumos din asta. NO RESENTMENT…Si stiti ce e ironic la viata, faza, chestia, tampenia, dragostea asta? E ca, toata lumea spera ca va gasi jumatatea perfecta, ideala, geniala.Adevaru e ca toti speram la asta in adancul nostru, dar multi se dau batuti, cand vad ca nici la 40 de ani nu au gasit “cacatul” ala de jumatate.Dar vine o vreme cand pe la vreo 60, 70 de ani, nu ai cu cine sa bei un paharel cu temirce alcool de la nepoti.Si ca nu ai poze de nunta la care sa te uiti si dupa care sa suspini… si ca nu ai cu cine sa te plimbi in parc, sa te tii de mana ….bine ..decat cu prietenele tale de remi, sau in viitor de… messenger sau facebook.Ce faci, te uiti la filme porno vintage, si dupaia iti creste tensiunea, si stiu eu mai ce.E uratel asa, urat , tragic…sa nu ai pe cineva alaturi, fie el si doar un simplu amic pe care l-ai luat sa iti fie alaturi, fara prea multa tragere de inima, dar e acolo, next to you,si dupa un “secol” impreuna ajungi la concluzia ca il iubesti. Iar faza cu jumatatile, cu dragostea la prima vedere, cu iubirea nebuneasca, si mai stiu eu ce, ..sunt niste mituri, dar mituri devenite realitate. Iar chimia asta, compatibilitatea asta …e grea de gasit, si daca o cauti..cat o cauti?si prin cate relatii tre sa treci ca sa o gasesti? un milion sau una?sau doua sau trei sau un infinit.Bine ca, nu ai cum sa ti-o gasesti la 15 ani.Adica nici prin ruptul capului nu cred ipoteze de genul.Doar sa imi ia Dumnezeu mintile.
Pai pana cand va veni marea dragoste eu zic sa o asteptam, sa stam la geam ca poate pica din cer eventual.Sa ne dam cu capul de pereti ca nu am gasito eventual.Sa citim si sa facem diferite teste stupide despre cum si unde si cand va veni iubirea, dar oare cum va arata? si daca e urat/a …eee….am dato naibii, “ca cica aia/ala era alesu”,recitam din testele magice .”YOU SUCK”( ca mi-am adus aminte).Eu va propun sa o cautam pe net, sa ne indragostim de o identitate falsa cu o poza de “supermasa” la avatar,lame.Nu incercati ca tot e “in style”?!.Faza e, ca avem de cautat, calmati-va! E mult mult mult de cautat si cercetat..si sunt multi oameni de cunoscut si multe lucruri noi de invatat.
